vineri, 27 iulie 2018

Sânul mamei



îmi trag noaptea
pe umeri
și pornesc pe cărările
care
duc dincolo de timp
să mă regăsesc
la sânul
mamei
și să iert visele
ce n-au prins
aripi.


                                                       27.Iulie.2018
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...

  • Cât de...
    mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine.             ...
  • Buchet albastru
    Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
  • Sub umbra luminii
    știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul       străzii  cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...