duminică, 14 octombrie 2018

Haosul infinitului



...zbor fără aripi,
prin haosul infinitului răsturnat
sunt
dintr-o măduvă roasă de colții durerii,
numindu-mă femeie
și adierea mi-e lăcașul de singurătate,
în zilele întunecate
de albul ocular al nopților.


                                                                       
                                                  14.Octombrie.2018

Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...