marți, 23 octombrie 2018

Saltul



în fiecare noapte,
îmi repet
saltul
spre golul din mine,
fără să îmi înting mâinile,
doar
respir adânc
și trec
prin clipe,
lovindu-mă
de umbre,
apoi
mai departe de vise.
nu privesc spre
trecut,
nici regretele nu-mi sunt
de folos,
cu atât mai mult nici lamentările.
mă strigă
faptele
ce mi-au definit întreaga
existență,
de care
nu mi-e rușine.
niciodată nu aleg
calea
de întoarcere.

 ...în fiecare noapte,
îmi repet
saltul...

 în singurătate.


                                             23.Octombrie.2018-ora:20:33

Niciun comentariu:

Monolog din spatele ușii albastre

  Se văd ninsori în privirea ta tot mai des și mai aproape, iar mirosul de vară din păr ți se pierde în capriciile englezești de toa...