nu sunt femeia care să poarte
rochii
de mătase,
să o dezbraci
pentru plăcerea
demonilor
ascunși în
mintea ta,
noaptea
mușcându-i din
trup
cu sălbătăcia
ochilor flămânzi
și nici pantofi
cu tocuri înalte nu port,
ca să-ți
străpung
beția
simțirilor,
precum o
curtezană
dintr-un regat.
sunt tremurul
unui gând,
...plânsul ploii
în miezul nopții,
...un vis fără
glas,
...o notă sub
arcușul unei viori
dezacordate
și încă sunt
mult mai mult decât nu sunt.
3.Octombrie.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu