Vreodată

îmi miroase cerneala

vărsată

pe podeaua nopții,

de un picior prea grăbit

și necunoscut,

a parfum de floare

ce nu a apucat

să înflorească vreodată...

în întâmplarea verii

pierdută,

printre umbrele străzii tale

ieri,

și a început

să-mi fie atât de frig,

încât

mi-au înghețat gândurile,

iar pe buze

cuvintele

stau îngrămădite una

peste alta.

încep să plângă numerele

de pe porțile

caselor...

iar eu nu mai știu

ce simt.

                                              20.Februarie.2019-ora:23:38