copilul din
mine,
se ține de gâtul
femeii
ce își smulge
câte un fir alb din părul ei brun,
cu penseta,
în fața unei
oglinzi,
oftând,
ca și cum ar
vrea să șteargă urma anilor
care o fac să se
simtă
mai mult
sau mai puțin
înțeleaptă-
acum,
o umbră rătăcită
a adolescentei
de ieri,
cu ochi căprui
și visători,
căruia îi plăcea
să picteze
caii albi,
înaripați,
ca o dedublare a sentimentelor...
din perspectiva
unei stele căzătoare,
lumina-
mai pură.
3.Iulie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu