marți, 9 iulie 2019

Mai gol Iadul


din aftele ruginii pe limba timpului,
înfloresc stări
pestrițe
și cuvintele rămân ca o prelungire
a distanței dintre noi,
de ieri și până azi-
un pretext al urii,
de sub unghia ego-ului,
să nu mai împărțim Raiul
când
fără tine,
sau poate fără mine-
mai gol
Iadul.


                                                     9.Iulie.2019

Niciun comentariu:

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...