din aftele
ruginii pe limba timpului,
înfloresc stări
pestrițe
și cuvintele
rămân ca o prelungire
a distanței
dintre noi,
de ieri și până
azi-
un pretext al
urii,
de sub unghia
ego-ului,
să nu mai
împărțim Raiul
când
fără tine,
sau poate fără
mine-
mai gol
Iadul.
9.Iulie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu