marți, 9 iulie 2019

Mai gol Iadul


din aftele ruginii pe limba timpului,
înfloresc stări
pestrițe
și cuvintele rămân ca o prelungire
a distanței dintre noi,
de ieri și până azi-
un pretext al urii,
de sub unghia ego-ului,
să nu mai împărțim Raiul
când
fără tine,
sau poate fără mine-
mai gol
Iadul.


                                                     9.Iulie.2019

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...