marți, 4 februarie 2020

Cel care într-o zi nu va mai fi




luna e o minge de lumină
rostogolindu-se
prin iarba nopții,
după care aleargă copilul
pierdut
de cel căruia i se zbate regretul
în palmele sufletului...
prea devreme
a ajuns în acel prag
de unde își mai vede părinții
doar în fotografii înrămate
sau dintr-un album prăfuit
răsfoit din când în când duminica...

luna e o minge de lumină
după care plânge copilul
găsit
de cel care într-o zi
nu va mai fi.


                                                      4.Februarie.2020

Niciun comentariu:

Se sparg diafragmele vocalelor

Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...