marți, 4 februarie 2020

Cel care într-o zi nu va mai fi




luna e o minge de lumină
rostogolindu-se
prin iarba nopții,
după care aleargă copilul
pierdut
de cel căruia i se zbate regretul
în palmele sufletului...
prea devreme
a ajuns în acel prag
de unde își mai vede părinții
doar în fotografii înrămate
sau dintr-un album prăfuit
răsfoit din când în când duminica...

luna e o minge de lumină
după care plânge copilul
găsit
de cel care într-o zi
nu va mai fi.


                                                      4.Februarie.2020

Niciun comentariu:

Trezire spasmică

  Uneori, mă simt precum o trezire spasmică sub pleoapa unui Somn bizar, dar, totodată și interesant...   Visul se rupe de mine ...