marți, 4 februarie 2020

Cel care într-o zi nu va mai fi




luna e o minge de lumină
rostogolindu-se
prin iarba nopții,
după care aleargă copilul
pierdut
de cel căruia i se zbate regretul
în palmele sufletului...
prea devreme
a ajuns în acel prag
de unde își mai vede părinții
doar în fotografii înrămate
sau dintr-un album prăfuit
răsfoit din când în când duminica...

luna e o minge de lumină
după care plânge copilul
găsit
de cel care într-o zi
nu va mai fi.


                                                      4.Februarie.2020

Niciun comentariu:

Moșoroi de vise

  Deseori mi-e dor  să nu fiu aici și să Fiu  acolo  unde pot fi Eu...! Urechea să-mi fugă  într-un cântec de greier leneș, tolănit prin iar...