Purtători de doliu

... noi doi știam

cândva,

să umblăm pe urmele Zeilor

ținându-ne de mână,

umăr lângă umăr,

eram sculptorii nemuritori

de șoapte…

urcată pe soclul nopții,

iubirea

îngenunchea vântul,

ploaia

și zăpezile…

armele rugineau

într-un pod uitat

închis

de timp.

astăzi,

suntem purtători de doliu

la un priveghi

impus

și mâine,

nu ne vom mai aminti nimic

din ceea ce am fost

vreodată…

privind răsăritul și apusul
cu jumătatea unui ochi.

                                        15.Februarie.2020