...mi-e dor de zăpada florilor de măr,
să călăresc pe un căluț de lemn
pe câmpiile copilăriei
când timpul părea o permanentă Duminică
de Paște
și mama venea cu bucățele de pâine
sfințită
într-o batistă
albă,
de la biserica din sat
împărtășindu-ne pe toți
înainte de-a ne așeza la masă...
să umblu cu buzunarele sufletului pline
de vise,
pe urmele
balaurilor
și ale zmeilor
să-i prind la o trântă…
ca apoi,
să adorm pe un nor de fericire
după
vânătoarea de fluturi.
14.Martie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu