Poem albastru

…ninge cu stele fără vise

și ochii nopților

sunt legați cu bezna de șapte ori,

șuieratul gloanțelor al armelor beligerante

trece clandestin frontiera liniști,

care ne face să stăm baricadați în spatele ușilor

ce se deschideau

cândva

prin rostirea unui cuvânt...

mâinile noastre

începeau să facă dragoste.

gândurile se topeau în focul

sărutărilor

fără sfârșit,

sub tălpile nemuririi

mirosea

a poem albastru.

                                                          3.Martie.2020