... uneori,
nu fac altceva decât să ascult pur și simplu gâlceava ciorilor,
ce stau adesea pe prunul uscat din dosul casei
și aștept...
ca Timpul să termine de potcovit caii
ce-mi vor duce într-o zi
sicriul
dincolo de foc și ape,
în pământul cu flori de Cer,
mirosind a mântuire,
a păcate arse,
a nesfârșite ploi
și a împăcare.
Alteori,
în timp ce aștept...
străpung coastele Nopții
cu unghiile Imaginabilului,
până când sângerează în cuvinte...
Până când alunec într-un somn adânc,
din care sper să nu mă mai trezesc niciodată.
7.Iunie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu