duminici, amputate de amintiri,
stau pe marginea unui cerc vicios,
în așteptarea ploii,
să ne sape pământul
în care ne vom regăsi
mai întregi
decât am fost,
suntem
și vom fi
vreodată...
a mai rămas puțin timp,
până când
ecoul unor clopote
ne va spune:
- Uitarea nu doare!
28.Iunie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu