...de atâtea ori
am uitat să nu te iubesc...
până în clipa
în care
am început să simt durerea sticlei de la fereastra odăii,
lovită cu brutalitate de ploi
în infinitele nopți...
așteptându-te
cu inima sufocată în suspine...
diminețile
mă prindeau cu ochii înlăcrimați
și încercănați.
de atâta ori,
am uitat să nu te iubesc,
în vers,
în mers,
în vis,
în cânt,
în gând,
în tot și în toate...
până în clipa
în care
am început să aud urletul disperat al tăcerii
dintre noi
și fluieratul trenurilor din gară,
fluierând a uitare....
de atâta ori.
25.Iulie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu