De atâtea ori...

 

...de atâtea ori

am uitat să nu te iubesc...

 

până în clipa

în care

am început să simt durerea sticlei de la fereastra odăii,

lovită cu brutalitate de ploi

în infinitele nopți...

așteptându-te

cu inima sufocată în suspine...

 

diminețile

mă prindeau cu ochii înlăcrimați

și încercănați.

 

de atâta ori,

am uitat să nu te iubesc,

în vers,

în mers,

în vis,

în cânt,

în gând,

în tot și în toate...

 

până în clipa

în care

am început să aud urletul disperat al tăcerii

dintre noi

și fluieratul trenurilor din gară,

fluierând a uitare....

 

de atâta ori.

 

 

                                              25.Iulie.2021