Treptele

 

Trepte care urcă și coboară spre nicăieri,

dimineți încercănate

cu sentimente înghițite de muțenia ferestrelor și ușilor

aparent deschise, dar mereu închise

în spatele ploii

reci...

dorința de renaștere dintr-o moarte

suspendată

între apus și răsărit...

cuvintele dorm într-un pat de maci violeți,

în amintirea unei hârtii albe...

 

treptele urcă și coboară spre nicăieri.

 

 

                                                        14.Iulie.2021