Ți-am iubit ochii cândva

 

... și dacă ți-am iubit ochii

cândva...

 

e pentru că înainte de a-i vedea,

m-am rătăcit într-o lume a luminii negre,

cu ușile încuiate pe dinafară,

unde nu era nici o oglindă în care să mă pot vedea

și aerul mă respira până în măduva oaselor,

iar fluturii nu-și mai aminteau deloc noțiunea zborului,

sub greutatea zilelor ce erau la fel,

rotindu-se la nesfârșit

într-un calendar fără anotimp

și timp...

 

... până când,

dintr-o dată, s-a auzit țâșnind cascada cioburilor unui geam,

spart de vreun trecător cu o piatră

sau de vânt...

sau parcă m-aș fi trezit dintr-un somn adânc și...

 

ți-am iubit ochii.

 

pentru că în ei

m-am regăsit și pierdut

cândva...

 

 

 

                                                5-6.Iulie.2021