Luminile stinse
Și întunericul aprins
Dincolo de uși ...
Sentimentele se mușcă între ele,
Sălbatic ...
Timpul urlă de teama
Nisipului, ce se scurge mai repede
Pe gâtul sticlei
Ce taie în bucăți totul cu o precizie
Imperturbabilă,
Până la ultimul strigăt de durere,
Până când primul os al uitării
Va lua forma cheii,
Ce va deschide ușa de azi
Spre mâine,
Iar umbra ta
Cu umbra mea
Vor fi perechea perfectă, dansând
La nunta
De piatră,
Pe muzica unui clopot de argint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu