Există zile
Pe care nu le pot deosebi
De nopțile
Când ceața începe să muște
Violent
Din fereastra,
Ce se deschidea cândva
Dinspre
Înspre noi,
Fără să fi avut nevoie să ne folosim
De cuvinte
Sau de chestionare,
Să ne argumentăm
Fiecare acțiune,
Sentiment
Și toate stările noastre neprevăzute ...
Ne înțelegeam din priviri subtile,
Pe care uneori ni le furau porumbeii,
Atunci când începeau să ne ciugulească
Din gestul pâinii...
Iar noi râdeam fericiți
Și eram siguri
Că mâine
E doar continuarea de ieri ...
Nici nopțile nu le mai pot deosebi
De zile
Și nici fereastra nu se mai deschide
Iar lumina a rămas cu o sensibilitate,
De când noi
Ne-am stins mult mai devreme și repede
Decât
Ne-am aprins ...
28.Noiembrie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu