niște reminiscențe dintr-o primăvară-vară
și
emoții sub electroșocuri...
* * *
un stol de fluturi albi s-a prăbușit
pe un câmp minat,
într-un anotimp prematur de
toamnă,
spre iarnă,
la capătul unui vis în doi ...
am învățat mersul improvizat pe sârmă ghimpată,
într-un picior și legați la ochi,
în contra sens,
cu rucsacul plin de păcate apretate,
ce ne ajută să ne menținem echilibru
perfect,
până când vom recunoaște și memora mirosul Luminii :
mov duminical,
mov nobil,
mov instinctual,
mov intangibil,
până când nu vom mai fi ...
* * *
dincolo de așternuturi, ferestre
și uși ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu