Exercițiu colateral

 

E atâta liniște între noi,

încât

se aud avalanșe de cioburi

din ferestrele sparte,

când păsările dau din aripi în sincron

și aerul își schimbă starea

de la alb

la verde crud

și apoi ușor spre albastru - piersicat,

la fiecare inspirație și expirație,

în diafragmele noastre ...

 

Un exercițiu colateral de testare a tăcerii,

marțea,

fix în cele trei ceasuri rele

din spatele unor gânduri nelegiuite ...

 

Buzele se sprijină una pe cealaltă

în timpul cutremurului psihologic,

iar mâinile

conturează și decupează ideii de îngeri

și apoi,

le lipsesc peste gaura cuiului

ce a susținut, cândva,

rama tabloului de familie,

duminica

în avangardă ...

 

Cuvintele sunt doar niște gesturi uitate

după explozii de orgolii ...

 

Timpului ii place să fie prezent

la singular...

 

Dincolo de amintiri.