Visul

 

 

Noi amintiri vechi pe pânza Vieții brodăm,
Cu ață albă de tăcere-ngândurare,

Când Toamna își lasă frunzele să cadă
Și ploaia-n geamuri bate-a disperare.

Nici vrăbii nu mai sunt, s-au risipit în Vânt,
Adăpostul lor de sub cer acum e pustiu...

Dragostea se frânge ca un lemn uscat
Și caută mereu colțuri întunecate,

Strivită de apăsarea unei Singurătății,
Sub patul gol unde se odihnește Visul...

Pentru a ni se închide toate rănile deschise,
E timpul să plecăm în căutarea cuielor pierdute.

 

 

 

                                                            11 Noiembrie 2023