Ploaia
plânge,
Liniștea urlă,
Cuvintele tac,
Cerul ți-a intrat în buzunar
și totul devine
un zgomot mut de fundal,
iar, aerul nu se mai lasă respirat
ușor,
trag de uși și deschid ferestrele larg,
însă,
până și Timpul a trecut orice măsură
a suportabilități...
Am obosit,
pur și simplu.
Nu pot să mă gândesc
la decăderea frunzei spre iertare
și nici la tăișul cuțitului, împărțit
de două realități ...
Între mine și tine.
9 Noiembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu