-Nu știu cum și când s-a întâmplat,
dar, m-am îndrăgostit în liniște de umbra ta,
în aceea noapte
în care
Ploaia
ne asculta Gândurile, ce se nășteau
dintr-un șir de întrebări rupte de ecou,
tocmai
atunci când voiam să te eliberez de blestemul Focului,
al coapselor mele,
în schimbul Uitării
zilei de azi și a celei de
mâine...
pentru totdeauna!
Însă,
acum ești parte din suspinul Cuvântului mut.
17 Februarie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu