Mi-e șchiop Cuvântul fără vers,
Vers îmi este aorta ieșită din fire,
Fire de cer legate căpăstru Dimineții.
Dimineții îi mai trebuie un timp,
Timp care să adune ploile într-o ceașcă,
Ceașcă de lut ars între paranteze pătrate,
Pătrate precum amintirile unei cutii de verighete...
Verighete îngropate în sertarul cu hărți spre nicăieri,
Nicăieri ne numim amândoi în casa tăcerii,
Tăcerii i se vede în respirație urme de răsărit,
Răsărit cu pasul întors spre amurgul fără memorie,
Memorie cu tălpile pierdute într-o baltă de cerneală,
Cerneală dintr-o sticlă în care a înnoptat într-un Abis.
2 Mai 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu