În mijlocul unui lan de stele,
din când în când,
se naște
dintr-un travaliu nocturn –
un plâns mut și fără identitate,
prelungit;
spălat în lumini moarte
și înfășat în umbre vii...
În timpanul unei pietre
ce-și ține răsuflarea,
în locul fericirii,
la finalul durerii
de a fi,
de a nu fi.
10 Mai 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu