FATA TATII FĂRĂ TATĂ

...mi-am pierdut ceasul biologic de mamă

și acum

nu voi mai putea

să fac dragoste cu tine...

știu sigur că ieri,

încă îl aveam...

Brusc,

am început să urăsc cuiburile berzelor

de pe stâlpii de electricitate

de peste drum.

-Uite-te și tu!

Cum mi se înnoadă gândurile

în ața

cu care îți cos nasturii la cămașă

și nici degetele nu mă mai ascultă,

îneacă sarea-n ciorbă...

Pe masă pâinea și cuțitul se ceartă.

...regină peste lumea ta,

m-am visat

în noaptea nunții,

chiar dacă nu mi-a plăcut niciodată

mirosul tău

de Old spice.

...sunt doar fata tatii,

fără tată,

o prințesă războinică

cu o armă în mână,
arăt mai bine

decât

cu ,,coroana" pe cap...

iar în pântec cu un copil.

                                             20.Iulie.2019

  

    

 

Clandestin

...nu îmi ajung banii de un bilet

pentru călătoria

cu trenul negru,

dar mă voi urca clandestin

și îl voi mitui pe ,,naș"

cu cel mai franțuzesc posibil sărut,

închiși într-o toaletă infectă.

și nu îmi pasă că e un păcat

(oricum am deja prea multe...)

sau că îl voi mâhni pe Dumnezeu

căci,

știu prea bine

drumul

spre Iad-

mai aproape decât pare.

nici chiar gelozia Zeilor

nu mă sperie...

nu mai am nimic de pierdut!

norocul nu mi-a stat niciodată

legat

în locul șireturilor...

am renunțat de mult și la vise.

                                                 18.Iulie.2019

Mă iartă

cu o mână de fier parcă

mă trage de câte un fir de păr

oboseala,

încât am impresia că mi se deschide în două

cutia craniană

și gândurile împrăștindu-mi-se pe scările disperării,

până într-un punct negru.

...simțindu-mi pleoapele grele ca două bile

de plumb.

nici nu mai știu

în ce zi

mă aflu...

 iar timpul a devenit un cleptoman fără margini.

nopțile

în care dorm

sunt tot mai scurte...

 trecând de pragul nebuniei,

încerc

să evadez

prin gura ceștii mari de cafea

fără zahăr...

să caut liniștea într-o moară de vânt,

unde

sub buricul luminii,

se ascund

fluturii.

dar tu,

iubitule, mă iartă că nu-ți mai scriu

poeme

de iubire.

                                              17.Iulie.2019

Oamenii de hârtie

oameni de hârtie,

ocupă locurile din clasa întâi

al avioanelor,

zburând

prin cerul gurii sindromului toamnei acute.

ca o urmare a dragostei nebune de o vară,

sărind cu parașuta închisă,

într-o primăvară închipuită

pe limba iernii,

cuvântul îmi caută din nou sensul

vieții.

                                                   16.Iulie.2019