Mi-e rău

E noapte şi se aud doar,
scheunatul înfricoşător,
a câinilor din vecini.
Oare vestesc, sfârşitul meu?
Mi-e rău şi, nu ştiu dacă voi
mai supravieţui pana în zori!
Sufletul mi-e intoxicat de dor.
Am făcut cândva exces de iubire.
Şi acum sufăr.
Orele trec iar,eu încă nu pot să dorm.

Plapuma e atât de grea totuşi mi-e frig.
Mi-e tot mai rău şi, nu ştiu daca voi mai…
supravieţui pana in zori!
Stau în pat întorcându-mă, neîncetat pe
o parte, şi pe cealaltă.
Câinii s-au potolit de mult!
Câte un cocoş stingher anunţa deja, ivirea zorilor.
Nu simt nici o ameliorare.
Deşi,am supravieţuit sunt obosită.
Iar amintirile îmi provocă migrenă.

Îmi beau cafeaua şi încet mă întreb:
oare ce îmi aduce această zi?
Intoxicaţia persistă încă şi simt cum
îmi sfâşie sufletul.
Dar sper că într-o bună zi, am să îmi revin.
Şi sper că ceva mă ajuta să găsesc uitarea.
Căci, ştiu că fericirea e un antidot prea scump
pe care nu reuşesc să îl am momentan.

18.Ianuarie.2007