vineri, 1 ianuarie 2010

Seara când privesc cerul

Mi-e atât de dor,
de tine iubite încât
îţi văd chipul blând
în forma mistică
a luni şi ochii tăi,
în strălucirea stelelor
seara când privesc cerul.

02.Septemrie.2009
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Se sparg diafragmele vocalelor

Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...

  • Cu sânge rece
      Știi ...   Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
  • Buchet albastru
    Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
  • (niciun titlu)
    Dincolo de ziduri Îmi ascund sufletul în cuvinte, când dorul tău stingher, mă caută printre gânduri rătăcită la apus şi sufoc lacrima ce vre...