vineri, 1 ianuarie 2010

Seara când privesc cerul

Mi-e atât de dor,
de tine iubite încât
îţi văd chipul blând
în forma mistică
a luni şi ochii tăi,
în strălucirea stelelor
seara când privesc cerul.

02.Septemrie.2009
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mănușă rece

  Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ...   Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...

  • Litere trasate
                                În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
  • Cu sânge rece
      Știi ...   Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
  • Surmenajul
      -Tu încă, arzi în mine  chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult  mă sting  în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....