vineri, 1 ianuarie 2010

Seara când privesc cerul

Mi-e atât de dor,
de tine iubite încât
îţi văd chipul blând
în forma mistică
a luni şi ochii tăi,
în strălucirea stelelor
seara când privesc cerul.

02.Septemrie.2009
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Boxa acuzaților

  Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere...   Tu și eu... ...

  • Sentimentul
    de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
  • Buchet albastru
    Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
  • Trenul fără controlor
    În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...