vineri, 1 ianuarie 2010

Seara când privesc cerul

Mi-e atât de dor,
de tine iubite încât
îţi văd chipul blând
în forma mistică
a luni şi ochii tăi,
în strălucirea stelelor
seara când privesc cerul.

02.Septemrie.2009
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...

  • Litere trasate
                                În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
  • Cu sânge rece
      Știi ...   Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
  • Nopți albite
    -Nu Frica mă omoară  și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci,  durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...