Oceanul

Oceanul din
sufletul meu,
e populat cu
algele iubirii…
peştii fricii…
rechinii durerii…
scoicile dorinţei…
şi undeva, în
adâncime e
nămolul urii…
Toate acestea, la
un loc, mă ţin vie
iar atunci, când
vântul vieţii e
prea rece…
mă aplec
asupra hârtiei,
vide şi prin
vârful creionului,
evadez în cuvinte.

29.Aprilie.2010

Fără îndoială

Picături de ploaie, se scurg
încet, din strachina casei.
Plouă în continuu de ceva timp…
dar, ştiu că tot răul se va curăţa
şi speranţa va încolţi din nou…
în colţul grădinii, sufletului meu.
Destinul…va încerca mereu,
să ivească alte furtuni şi cu
bucăţile de gheaţă al suferinţei,
să distrugă până şi zâmbetul…
Şi atunci, salvarea mea fără
îndoială e…evadarea în cuvinte.

28.Aprilie.2010

Micropunct

Îngerii plâng în genunchi şi privesc cu
neputinţă, cum paradisul devine încet
cu încetul, un micropunct în palma haosului.


27.Aprilie.2010

În văzduhul

Vântul destinului m-a purtat
mereu, în văzduhul vieţii…
uneori, prin ploii de vise pierdute…
alteori, sub razele iubirii amăgitoare…
iar acum, m-a lăsat pe palma sufletului lui…
de unde adesea, evadez în cuvinte…
până în clipa, când voi deveni una cu pământul.


20.Aprilie.2010

Iubire nepoluată

Mă lupt cu gândurile
ce mă înconjoară mereu,
sub privirile indiferente a
nopţii, şi evadez în cuvinte,
când obscuritatea suferinţei
pătrunde în sufletul meu iar,
respirând iubire încă, nepoluate
supravieţuiesc într-o lume pierdute…
şi în care prietenia adevărată e un chilipir.


19.Aprilie.2010

Un întreg

Adesea, mă pierd zâmbind
în amintiri uşor, ameţită de
mireasma iubirii tale, ce mă
înconjoară de când m-ai găsit.


Dar totuşi, seara când felinarele
se aprind… suspinând caut prin
labirintul întrebărilor vaste, a minţii
mele,răspunsul în hazardul destinului…
Oare, suntem noi doi, un întreg
ceea ce ar putea fi, pentru eternitate?!

15.Aprilie.2010

Alergăm


Suntem alegători cu toţi,
alergăm neîncetat spre
ceva, inefabil şi inutil
rănind pământul cu
tălpile noastre, fără să
ne pese căci, timpul
viclean ne presează
scurgându-se rapid,
în clepsidre şi prin
arcurile ceasurilor
din templele arhaice.


Răsuflăm din ce în ce
mai greu dar, nu ne
oprim nici dacă arborii
plâng în hohote în urma
noastră, pentru că…
marile iluzii ne biciuesc.


Alergăm pe cărări minate,
de modernism şi printre
tunurile schimbărilor…
şi tot nu ne oprim chiar,
dacă Dumnezeu, ne arată
cu degetul semnele apocalipsei.

13.Aprilie.2010

Urare de viaţă

Azi, când s-a deschis o nouă
petală din anii tăi, pentru a
deveni o frumoasă floare în
grădina vieţii, doar adierea
iubirii să te atingă şi ploaia
înţelepciunii să cadă peste tine,iar
razele fericirii să te înflorească mereu!

12.Aprilie.2010

Sirena finalului

Hoinărând printre gânduri…
noaptea, îmi şopteşte adesea…
că, destinul a retezat aripile
fericirii mele, şi anii trec repede
peste tâmplele mele asudate…
în lupta cu imposibilul pentru a
opri încă, puţin sirena finalului…


Dar, nu-i nimic…şterg din nou
lacrima, şi pe cărarea speranţei
evadez în cuvinte, iau scânteia
iubirii…şi parul speranţei…apoi,
voi aprind torţa amintirii mele,
pentru ziua când orbi de dincolo
de aparenţe, vor să vadă… iar eu
totuşi, n-am să pot opri sirena finalului…


Ca să mă-nalţ sau să cad…


12.Aprilie.2010

Colţul inimii

(dedicaţie specială bunului meu
prieten Toma Alexandru-Sorin)

Stai, necontenit
în colţul inimii mele,
chiar şi atunci, când
mă pierd în negura
vieţii… fără să mă
pui în faţa prejudecăţi
când uneori, mă întorc
la tine, doar pentru sfaturi…

Pentru clipele, când nu-ţi
spun ”mulţumesc,, găseşti
acum, printre rânduri de
cuvinte, recunoştinţa mea.

11.Aprilie.2010

În cuvinte

Sufletul îmi vibrează
la atingerea ta suavă, fără
amprenta a păcatului şi, îmi
închid ochii sărutându-ţi tâmplele
obosite de atâtea căutare…dar, clipele
de beatitudine sunt efemere, şi din nou,
gândurile…mă înconjoară iar eu, la
lăsarea nopţi…evadez în cuvinte.

8.Aprilie.2010