Alergăm


Suntem alegători cu toţi,
alergăm neîncetat spre
ceva, inefabil şi inutil
rănind pământul cu
tălpile noastre, fără să
ne pese căci, timpul
viclean ne presează
scurgându-se rapid,
în clepsidre şi prin
arcurile ceasurilor
din templele arhaice.


Răsuflăm din ce în ce
mai greu dar, nu ne
oprim nici dacă arborii
plâng în hohote în urma
noastră, pentru că…
marile iluzii ne biciuesc.


Alergăm pe cărări minate,
de modernism şi printre
tunurile schimbărilor…
şi tot nu ne oprim chiar,
dacă Dumnezeu, ne arată
cu degetul semnele apocalipsei.

13.Aprilie.2010