Fără îndoială

Picături de ploaie, se scurg
încet, din strachina casei.
Plouă în continuu de ceva timp…
dar, ştiu că tot răul se va curăţa
şi speranţa va încolţi din nou…
în colţul grădinii, sufletului meu.
Destinul…va încerca mereu,
să ivească alte furtuni şi cu
bucăţile de gheaţă al suferinţei,
să distrugă până şi zâmbetul…
Şi atunci, salvarea mea fără
îndoială e…evadarea în cuvinte.

28.Aprilie.2010