În văzduhul
Vântul destinului m-a purtat
mereu, în văzduhul vieţii…
uneori, prin ploii de vise pierdute…
alteori, sub razele iubirii amăgitoare…
iar acum, m-a lăsat pe palma sufletului lui…
de unde adesea, evadez în cuvinte…
până în clipa, când voi deveni una cu pământul.
20.Aprilie.2010
vineri, 23 aprilie 2010
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu