Sirena finalului

Hoinărând printre gânduri…
noaptea, îmi şopteşte adesea…
că, destinul a retezat aripile
fericirii mele, şi anii trec repede
peste tâmplele mele asudate…
în lupta cu imposibilul pentru a
opri încă, puţin sirena finalului…


Dar, nu-i nimic…şterg din nou
lacrima, şi pe cărarea speranţei
evadez în cuvinte, iau scânteia
iubirii…şi parul speranţei…apoi,
voi aprind torţa amintirii mele,
pentru ziua când orbi de dincolo
de aparenţe, vor să vadă… iar eu
totuşi, n-am să pot opri sirena finalului…


Ca să mă-nalţ sau să cad…


12.Aprilie.2010