Iubire nepoluată
Mă lupt cu gândurile
ce mă înconjoară mereu,
sub privirile indiferente a
nopţii, şi evadez în cuvinte,
când obscuritatea suferinţei
pătrunde în sufletul meu iar,
respirând iubire încă, nepoluate
supravieţuiesc într-o lume pierdute…
şi în care prietenia adevărată e un chilipir.
19.Aprilie.2010
Memoria
Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre. Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Nu Frica mă omoară și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci, durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...
Un comentariu:
Frumoasa poezie! Frumoase versuri !
Mersi pentru comment !:*
Ai talent sa nu te lasi!Lumea are nevoie de suflete curate.
Trimiteți un comentariu