luni, 19 aprilie 2010

Iubire nepoluată

Mă lupt cu gândurile
ce mă înconjoară mereu,
sub privirile indiferente a
nopţii, şi evadez în cuvinte,
când obscuritatea suferinţei
pătrunde în sufletul meu iar,
respirând iubire încă, nepoluate
supravieţuiesc într-o lume pierdute…
şi în care prietenia adevărată e un chilipir.


19.Aprilie.2010

Un comentariu:

Anonim spunea...

Frumoasa poezie! Frumoase versuri !
Mersi pentru comment !:*
Ai talent sa nu te lasi!Lumea are nevoie de suflete curate.

Se sparg diafragmele vocalelor

Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...