Iubire nepoluată
Mă lupt cu gândurile
ce mă înconjoară mereu,
sub privirile indiferente a
nopţii, şi evadez în cuvinte,
când obscuritatea suferinţei
pătrunde în sufletul meu iar,
respirând iubire încă, nepoluate
supravieţuiesc într-o lume pierdute…
şi în care prietenia adevărată e un chilipir.
19.Aprilie.2010
Monograma hibernală
Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
Un comentariu:
Frumoasa poezie! Frumoase versuri !
Mersi pentru comment !:*
Ai talent sa nu te lasi!Lumea are nevoie de suflete curate.
Trimiteți un comentariu