La braţ
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
miercuri, 16 martie 2011
Apusul ninsorilor târzii
Râd, să nu simt Durerea cum oprește Cuvântul... Apă... A fost stoarsă la nașterea Pietrelor, ce vor umple memoria Timpului, cu verbe după ...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
Un comentariu:
destinul tău stă în cuvântul rostit de tine...
Trimiteți un comentariu