Vieţii mele
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
3 comentarii:
Tare frumos gandesti...
In 4 versuri ai prins viata.
Numai bine!
foarte frumos ..te imbratisez:)
spunea cineva un lucru asemanator: dai vointa, iei putere! ... cred ca sunt niste cuvinte care in combinatie cu iubirea si cu credinta pot sa il faca pe om sa treaca spre un nivel mai inalt al drumului sau spre fericirea vesnica
Trimiteți un comentariu