Introvertite și pastelate
Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.
24.Mai.2011
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
Un comentariu:
foarte frumos :)
fiecare fiinta e unica prin ceea ce este..cred in ideea de destin ...
uneori am impresia ca destinul foloseste fericirea ca pe o miza :)
Trimiteți un comentariu