marți, 24 mai 2011

Introvertite și pastelate


Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.



24.Mai.2011

Un comentariu:

. spunea...

foarte frumos :)
fiecare fiinta e unica prin ceea ce este..cred in ideea de destin ...
uneori am impresia ca destinul foloseste fericirea ca pe o miza :)

Simbioza

  Șșștt!   Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc...   Cu...