Mirosul cuvintelor
Roua de vise, se aşează peste
petalele mele, așteptându-şi împlinirea...
Şi fluturi anilor, trec mult prea repede
în zbor prin văzduhul vieţii mele, iar
vântul timpului nu se opreşte nici o clipă.
Apoi, nu mai ştiu de când nu s-a mai ivit razele
fericirii, pe cerul destinului meu, simt doar
furtuni de singurătate, în complexitatea unor nopţii...
Chiar, dacă am steaua iubirii absolute, deasupra mea
mereu, sunt clipe când din vâlvătaia sentimentelor...
Mirosul cuvintelor scrise, trece peste zidul tăceri,
ridicat de teamă...să spargă timpanele prejudecăților.
3.Iulie.2011
Mamă
- Mamă, de ce nu m-ai născut într-o altă Viață? Nu știu, ori m-ai născut prea devreme ori prea târziu, căci, nu înțeleg nimic din tot ce ...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
2 comentarii:
frumoase randuri ,minunate cuvinte!
Multumesc pentru vizita si compliment copilule cu ochi caprui,te mai astept...!
Trimiteți un comentariu