Aripi de cuvinte
Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...
17.Octombrie.2011
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
2 comentarii:
Bravo, Minune! Un poem ca o crizantema ce rade in ceata diminetii...
Bine ai revenit Lumina mea draga!Mulțumesc pentru incurajare!
Personalitatea învăluitoare
a unei flori
tinde să privească în noi
asceza unui parfum
din lumea culorii.
poezie de Mariana Carda
Te imbratisez,o seara placuta iti doresc!
Trimiteți un comentariu