Pe umărul meu
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu