joi, 13 octombrie 2011

Pe umărul meu



S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.




13.Octombrie.2011

Niciun comentariu:

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...