Jaluzelele
La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.
19.Octombrie.2011
2 comentarii:
Esti prolifica, Minune!
Lasa ca descatusarea gandurilor nu poate sa iti faca decat bine.
Inspiratie maxima!
Insir randuri peste randuri si ma simt mai bine ,imi eliberez gandurile haotice care incearca sa ma navaleasca cu putere prin tot corpul,dar nu e o putere rece si dura, ci una blanda si calda. Si uite asa reusesc sa ma eliberez de mine,de ideile ,visele,amintirile , care se joaca “de-a v-ati ascunselea” prin cotloanele ascunse si incurcate ale mintii, dar nu le las sa ma stapaneasca intr-un totul si incerc sa le tin in frau.
Multumesc pentru urare!
Trimiteți un comentariu