Tu
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
duminică, 16 octombrie 2011
Se sparg diafragmele vocalelor
Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
Dincolo de ziduri Îmi ascund sufletul în cuvinte, când dorul tău stingher, mă caută printre gânduri rătăcită la apus şi sufoc lacrima ce vre...
2 comentarii:
Da, frumos si sincer ca sufletul tau, Minune!
Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulimeneşti minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul… pe el nu-l vei înşela.
AL. VLAHUŢĂ
Trimiteți un comentariu