Sunt fiica iernii şi,
gerul mi-e tatăl însă,
eu m-am rătăcit în
ceața zorilor, căutând
drumul spre împlinire,
având doar un condei,
vechi şi tocit în buzunar.
Întâlnesc zi de zi, oameni
de gheată într-o lume care,
e din ce în ce mai debusolată
şi, chiar dacă uneori, ma ning
florii de tei, însă eu nu mă opresc
nici o clipă în loc, şi las urmele
sufletului meu, pentru eternitate.
12.Ianuarie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu