E iarnă şi, privirea
mi-e rătăcită printre,
fulgii de nea efemeri...
De dincolo de fereastra
aburită odaiei mele, mici
şi înmiresmată cu vers.
Căutând, ce am pierdut
din suflet, în eter cândva,
şi acum îmi lipsește...Inocența.
16.Ianuarie.2012
-Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu