Eul

Știu, ești doar chipul muzei...

unei, noii inspirații al poeziei

mele, despre o imposibilă dragoste.

Cu multe şi efemere, trăiri neștiute,

nici, de însuși Eul meu, până acum...

când nopțile sunt goale şi fără parfum.

Însă, clipele vin şi pleacă, cele de dor...

rămân doar, visele neîmplinite care dor,

și în zarea tăcerii, răsună al meu suspin...

căci, așa vrea acest, necruțător destin.

                                                               2.Mai.2012