vineri, 28 iunie 2019

Ecoul unui clopot


Număr firele impare de păianjeni
din colțurile gurii
depărtării,
în amiezile
când
cuvintele noastre
nu mai fac dragoste
și stau ascunse sub ecoul unui clopot,
din turla unei bisericii
cu ușile închise pe dinăuntru,
cu cheia
ce a fost topită în potcoava unui cal,
galopând printre coastele timpului
spre uitare.


                                                 28.Iunie.2019

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...