trag iluziile
din coasta unei
dimineți,
rezemată cu
cotul pe ochiul
cuvântului,
prins între cele
două buze vopsite gotic.
pesemne că în
fața morții,
nici destinul nu
mai are nimic de spus...
vreau să le leg
de șireturile timpului,
gonit de
fluieratul unui tren.
23.Iunie.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu