Canarul

trag firele de păianjen dintr-un colț al tavanului,

ca pe niște fire de ațe

mânuind

o păpușă

cu un singur ochi.

...uneori,

 cuvintele sunt greu de rostit

și în miezul problemei,

rămâne

pofta unei mâhniri,

cu ghearele

înfipte

în ceea ce eram noi doi,

înainte

de apusul răsăritului

de ieri...

sau nu știu,

poate

doar mimam

hrănindu-ne orgoliile,

prin minciunea unui sărut.

și inventam mersul

dragostei

pe bicicletă,

într-o oglindă distorsionată.

....canarul nostru,

a început să râdă

nevrotic

pe marginea călimării 

cu cerneală

roșie.

                                  16.August.2019