...și de acum
duminicile,
vor mirosi
a frunză
rumenită în soba cerului,
stropite cu apă sfințită
cu care ne vom
hrăni inimile,
sub umbra unei
tăceri...
când nu ne vor
mai ajunge cuvintele
să ne iertăm.
Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe... Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu