înainte de ziuă
și apoi,
învață-mă să mă
scriu
cu cuvintele
tale,
pe pergamentul
din floare de lotus,
dinspre dreapta
spre stânga...
leagă-mi ochii
cu o bucată de mătase albă,
să nu-mi văd
saltul inimii,
în confuzia
sentimentelor
femeii,
născută din râsul destinului,
scăpat
de sub control
de un înger
neîndemânatic.
închide
și ultima
fereastră,
să nu mai aud
când
tropotul orelor
încep
să-mi strivească
gândurile.
...vreau să mă
regăsesc.
10.August.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu