ÎNAINTE DE ZIUĂ

smulge-i unui corb cea mai lungă pană dintr-o aripă,

înainte de ziuă

și apoi,

învață-mă să mă scriu

cu cuvintele tale,

pe pergamentul din floare de lotus,

dinspre dreapta spre stânga...

leagă-mi ochii cu o bucată de mătase albă,

să nu-mi văd saltul inimii,

în confuzia sentimentelor

femeii,

născută din râsul destinului,

scăpat

de sub control

de un înger neîndemânatic.

închide

și ultima fereastră,

să nu mai aud

când

tropotul orelor

încep

să-mi strivească gândurile.

...vreau să mă regăsesc.

                                     10.August.2019